poetul și marea citită pe furiș

poetul și marea citită pe furiș încet încet se lovesc tăcerile de malurile iubirii și poetul simte valurile cum se izbesc de țărm cu putere și trupul lui devine un fior și cuvântul lui devine un fior și poemul lui devine o stâncă plină de spuma tăcerii degeaba strigă el la furtună am să trăiesc din cuvinte zice el am să sădesc cuvinte strigă am să cresc cuvinte în nisip și în scoici și în lacrimi am să ingrijesc versurile și am să adun poemele la fiecare apus de toamnă strigă poetul topindu-se în valuri și atât mai apucă a spune poemele mele coapte miros a tine a fruct interzis înainte de a fi înghițit de o carte furioasă citită pe furiș sub adierea unui sărut din ultimul déjà vu