preacuvântul Cel de capătul făcutului

iubeşte-mă iubeşte-mă cu iubirea ta cea a sângelui iubeşte-mă cu iubirea ta cea a luminii limpezindu-se în chihlimbarul lacrimei nepătimite căci de aceea ți-am aşezat stigmatul cuvintelor necuvintelor negrăitelor necioplitelor ele cele care vin ele cele care devin cele care pleacă cele care seacă cele care adânc încalecă cele care adânc descalecă toatele în Totului şi Rostului chip şi măsură ție Purtătorule de Semne — îți zic — trăieşte-mă ca Legea Primului în numele Meu Unicului în Semn ca Semn al Semnelor în propria Lui curgere infinită şi nedefinită căci Eu sunt Trecerea şi vecinica Linişte Devenirea în Semn nesfârşită şi neîmpărtăşită — zise curgere a apei într-una plângere la desfrângerea zorilor cuvânt rostindu-se şi rostuindu-se zise El ridicându-se ca un Tunet cu asupra măsurii care nu se mai poate măsura încă Lumină — în palmele tale roditoare Purtătorule tu Rostule al patimei Mele pre zbor a mântui să dărui a dărui să iubeşti în iubirea de a iubi tu şi femeia ta flămând de zbor înlăuntru rotund de dor şi-apăsat de pământ în pragul tăcerii tătânelui meu şi cu mine purtând acelaşi semn luminii de aripe sosindă lacrime adâncu-te cu lacrima lunii pe pieptul de chihlimbar al ochilor ce curg cărbuni peste rai al buzelor ce ard tăciuni peste mai pe crini crestați de zori şi de grai tu Rostule ce vanelor tăceri vei rosti ca să n-ai ce lacrime să curgă-n fântâne-nsetate iubeşte-te iubindu-mă iubire ca să dai căci semne tu porți în mâinile crăpate de semne preacuvântate