privind eternul primăvara

privind eternul primăvara ( gând pentru pruncuță) Când din drum s-ar opri inima să bată Şi gândul să răzbată Ce linişte defunctă s-ar aşterne Peste zborul păsării mele Şi zbaterea aripilor ar cădea ca arsă Într-o lume întoarsă Şi neînțeleasă Şi rădăcinile n-ar mai țese seva Însoritelor clipe şi ineluctabilelor maluri Ale râurilor de sentimente Cu care îți sărut apăsat Profunda mirare A iubirii tale Încă neîmbânzită De aceea Copilă Îți mângâi părul bălai Cu speranța eternei împliniri În lacrima limpede A zilei de azi Şi-a necuprinderii de mâine Cu dorul deplin Al curcubeului Pe care ți-l las moştenire În fiecare cuvânt