sunt toamnă
dintr-o toamnă care-mi ești
dintr-un târziu care-a făcut o pană
a tras pe dreapta între două cești
și-și râde-n barbă ascuțind o geană
sorbim trecutul la o bârfă scurtă
ne risipim în clinchet de idei
și ne e dor de-o dimineață mută
pe-un vârf de deal
pe-o pajiște cu miei
ne mai iubim
ne mai trăim
un vis
ne scotocim prin suflete de teamă
să nu uităm vreun fir de paradis
în trupurile care-ncep să cearnă
ești toamnă
dintr-o toamnă care-ți sunt
și frunze veștede ne învelesc pierdute
ne-om rătăci odată sub pământ
și-om răsări din nou
în chip de versuri crude
ești toamna mea de fiecare zi
sunt toamna ta de fiecare ceas
din toamna asta tandră vom sorbi
iubirea toată cât-a mai rămas