Poem · rugăciune · 2019
rugăciune către Dumnezeul Tatăl
în genunchi Te rog împacă-Te
Doamne
cu mine
îmbracă-mi zilele și nopțile
și deschide-mi porțile
mie Tu de Tine
morțile
sorțile
albinele
de miere pline
deschide-mi tăcerile cum se cuvine
cu preacuvinte
Sfinte Semănător de morminte
ce mor
atinge-mi ochii
fierb semnele în mine
și este atât de târziu
și gheața atât de subțire
vindecă-mă
Doamne
de ceea ce ține
de boale
de oare
de totul ce doare
de binele bine
de răul ce vine
căci nici nu știu de tăcere ce ține
moartea
nici nu știu de unde să încep moartea
din nopțile nopți
din zilele zile
de la frați
de la surori
de la părinți
de la străbuni
de la învățători
de la cei luptători
de la ape și munți
de la căi de la punți
la capătul furtunii
sunt ca un ied
la marginea urii
de unde să încep să mor
când eu n-am terminat să dor
copac bătrân sunt
pământul de pământ
frig de frig
zid de cuvinte
și-mi vine să strig
un etern despletit din morminte
Dă-mi
Doamne
un semn
putere să cern
să-ți zidesc în cuvinte
tărâm de lumină
de-aici înainte
sunt totul ce dor
sunt
Creator
purtătorul de semne
eternul mă cerne
poem
în genunchi Te implor
împacă-Te
Doamne
cu mine
abisul
nu ține minte morminte
sunt
Cuvânt
Arhanghel al
Preacuvântului Tău
mă întorc în genunchi
Sfinte Părinte
să îți cer
să mă ierți
dăruindu-Ți
un popor de cuvinte!
Andrei Filip Constantin Burdușa · în anul de restriște 7527 · luna lui florar · a 8-a zi · București · 2019