serenissima

mă podidesc runele unui anotimp necunoscut înflorit timpuriu dar poate aș putea să-l scriu cu răsăritul acesta zărit incisiv printre petale în pofida candorii culorilor revărsate simt că există doar cuvântul și toată muzica lui revărsată asonant și strident pe clapele iubirii zorii se întrezăresc secant pe mângâierea ta orizontul e doar un vis tulbure și mugurii miros a praf de pușcă de undeva din stele o umbră senină șoptește și mângâie o vestire o Bună Vestire