singur

singur octombrie a început să curgă pe streșini putrede și triste și nu mai e cin’ să mă plângă cu mutre triste în batiste doar ploaia plânge în ferestre doar nopții pare să-i mai pese nici zorii nu mai vin pe creste nici ziua norii nu mai țese o toamnă putredă și rece îmbracă ziduri în regrete aștept să dor și nu mai trece și pleacă norii de egrete e toamnă până la prăsele și e târziu și sunt și singur nu curge luna nu sunt stele și bate în zăbrele frigul