studiu (A)geometric a(l)zăpezii

studiu (A)geometric a(l)zăpezii - Sau A=a întotdeauna – “Așa că, dacă lumina care este în tine întunerec, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!” Matei 6 – 23 Ce negru e totul Și pământul cu căi paralele Și destinul Ce trist e totul Drapat în această ființă amorfă A netrăirii A neauzirii Turnuri reci de zăpadă împlântate în cer Sângele alb Retinele înghețate Sărutând degetele crispate ale rănii Spărgându-se În umbre ale nemaiființelor pâmântului Ce alb e totul Și pământul Ce căi paralele Și destinul Înspăimântată pasăre fântâna împlântându-se adânc în mișcarea Luminii împletite de degetele și buzele mele Cu ciocul împlântându-se adânc Și murind acolo Putrezind acolo Preschimbată fotonic Într-o durere mai pătrunzătoare decât durerea Într-o ninsoare mai rece decât ninsoarea Într-o învolburare mai învolburată decât cea a cuvintelor mele hrănite din haos Dincolo de toate acestea Netrăindă și nemurindă Ca și cum nu ar fi Dar ea ESTE Pasărea fântână este împlântată adânc între mișcările cele mai fine Senzor al gratuității existenței Senzor al netemeiniciei Un negativ al poemului imposibil O vegetală limbă a blestemului Ce negru și ce alb e totul Ce paralel e totul Sunt paralel încă și cu mine În permanență paralel Și frânghiile laturi sunt Și duhnesc Și sferic duhnesc A oarbă căutare A hlamină de sânge Ce negru și ce alb e totul Cenușiu împovărat de naștere O paralelă imposibilă la o paralelă care nu există Un sens precis Împlântat între mișcarea buzelor Și a degetelor mele cambrate Ca o crupă de cal Într-o cochilie sfărâmată A unei false teorii a relativității (se dedică celui ce citește acest poem)