Poem · Testament
Testament
Copiilor mei
Să te întorci când tremură o frunză
Să șchiopătezi când a murit o floare
Să-ngenunchezi când un copac se frânge
Să simți durerea norului ce doare
Să te apleci când plânge o secundă
Să plângi când zborul cade în uitare
Să urli când trăirea e imundă
Să te cutremuri când tăcerea moare
Să fii doar tu când alții sunt doar alții
Să pleci doar tu când alții au venit
Să fii mereu același între frații
Aceluiași pământ de jefuit
· · ·
Fii ochiul verii care boare lasă
Fii cerul nopții ce-nvelește seara
Fii pruncul cel senin ce a-nflorit acasă
Fii mâna care-așează între țărmuri marea
· · ·
Să te întorci când tremură o frunză
Să șchiopătezi când a murit o floare
Să-ngenunchezi când un copac se frânge
Să fii doar tu același oarecare
Ce face dimineața să surâdă
pe prag de rugăciune la culcare
Poemul a fost citit și pus pe note de autor, sub formă de incantație muzicală, în stil Enigma. Înregistrarea este disponibilă pe Buzzsprout — BURDUȘA's Podcast.
Ascultă înregistrarea →
Andrei Constantin Burdușa