toamnă în doi

toamnă de doi în fiecare toamnă deschid un magazin de frunze galbene ruginii triste melancolice pe care le pictez cu clipele mele galbene ruginii triste melancolice până la respirarea seninului uneori din toamnă rup o iubire despre care nu știu mai nimic clipele se preling și curg stropi de sudoare în ungherele armoniei perfecte a luminii poarta stă cu spatele la mine fereastra își dezvelește țâțele dimineața râde de atâta lumină păsările compun simfonii cu peisaj desuet numai eu mor o clipă de toamnă printre degetele firave ale ceței geamatul cerului in lipsa ploii palma ta de aceeași culoare cu lemnul ce trosnește întotdeauna la încheietura mugurelui poate toată bruma asta sau ceața sau clipele care se înșiră pe chipul duminicelor noastre înainte de cuminecarea cu un dumicat de iubire Dumnezeu scrie cu noi al toamnei poem miruța &