toamnă. Șișkin. o schiță.

toamnă. Şişkin. o schiță I curg valurile în aripile mele întinse şi drumurile curg apusurilor şi strigătele țâşnesc asemenea pumnalelor şi cerul rănit de moarte geme gutural şi autumnal se târăsc paşii în reverele timpului întotdeauna întârziat la propria sa însămânțare la propria sa înmormântare căci întotdeauna este ieri înainte de a fi azi şi după a fi mâine când curbându-mă apusului mă întorc în divin în forma cuvintelor cuvântând înlăuntrul corăbiei cetății până la semn şi căteodată mi-e dor a iubi doar vântul şi necuprinsul toamnei celei înmuiate în amnarul apusului curge-mă deci femeie curge-mă şi plânge-mă la țărmul tău feudal Konstantin a 11-a zi a lui avgustu în cetatea lui Bucur