Ziua, frunza și poemul · #27

duminică peste tristeți desuete

Timișoara · 26 aprilie 2026

duminică peste tristeți desuete

secundele

unele

într-altele

zevzecele

într-o difuză tristețe de duminică

ce nu odihnește

secvențe muzicale tulburi

frânturi de stări confuze și anacronice

imposibilitatea înnodării prezentului

la nici un alt timp

o incomfortabilă stare de bine

racordată la o deja prea lungă stare de încordare

o caricaturală existență modernă

chipurile

progresistă

în realitate măcinată de incertitudini

și din nou

secúndele

unele

într-altele

zevzecele

în aceeași tristețe de duminică

de care nu va mai auzi nimeni niciodată

pentru că nu are sens

și nici logică

și nici valoare

decât dacă o transformi

în poem

în rest e numai larma unei lumi care nu va rămâne

← #26 · Îmi ești poezie până la fior #27