TU. pe două laturi. sau cum se împăturește o sferă

TU. pe două laturi. sau cum se împăturește o sferă Dăruit fiicei mele Thea de ziua ei fiecare poem al meu începe cu Tine tu ești Majuscula prima rază de lumină din primul capăt al întunericului cuvântul care se-mpletește cu lumina ochilor mei ești semnul de exclamare al strigătului primordial ești sensul în expresia lui cea mai pură pentru setea mea de cuvinte căci eu vin de-acolo de unde am terminat de cosit timpul și-am clădit zilele pe șiruri dacă te uiți pe fereastră le poți vedea cum fug din goana trenului acestei vieți cu care călătorești de frica nesfârșitului uneori te văd alteori nu uneori te simt alteori TU despic cuvintele despicând vremurile de-acolo de unde nu este curgere dar de unde va curge sânge și de-acolo unde fântânile sunt niște femei verticale de apă și lumină ce unduiesc leneș în măiestria zborului celui de cuvinte mântuit cuvintele mele se întorc în liniște în chip de poeme în muzica aceasta din care noapte de noapte împletesc respirarea cu dragostea cea de până către sine cu umerii cei de femeie aleasă cu sânii cei de femeia izvor duioșia este o gară aproape pustie la miezul nopții numai noi stăm pe o bancă pe care nu a mai stat nimeni ne uităm unul la celălalt cu mâinile cu respirările cu gurile cu ochii cu nările cu lacrimile cu fricile cu disperările cu dorințele amar amar dulce amar fierbinte și din nou TU și din nou nu și eu și iarăși TU Sensul cel care este în Dumnezeul iubirii acolo unde cerul se împletește cu strigătul credința este o gară pentru unul care este egal cu doi totul la puterea infinit plus unu integrală de curgere egal cu floare de măr cu albină de mai duminică atunci când se odihnesc țărmurile jură-mi eternul TU tânără clipă cu chip de femeie la capătul potecii ne facem valuri și ne iubim ca marea cu nisipul cu veșnicia până la următoarea eternitate în numele poemului și-al dorului și-al Maicei nașterii și-al sufletului celui cu semnul Sfântului Duh hineni hineni Doamne udă poemul acesta cu iubirea Ta Amin