uitarea înapoi de dinaintea cuvântului

din țara aceasta au rămas numai tăcerile și rădăcinile copacilor tăiați din respirația mea și poate o mână un adio neterminat pentru o mănușă desperecheată și-o urmă de pas aproape ștearsă de lacrimi din țara aceasta au rămas numai durerile și albiile neamurilor mele trecute prin oasele încă albe când mă visez visându-te într-un concert neterminat pentru ultimul vis și-o trotinetă împletită c-o radieră din țara aceasta au rămas numai regretele și zidurile împlântate în ecourile amintirilor care se strecoară pe lângă umbrele ceasurilor care au să vină să-mi țintuiască brațele de brațele tale încă neterminate în iubiri descântate de patimi sculptate dodecafonic în hohotele pietrei care tocmai a intrat în biserică rostește-mă rodește-mă rostuiește-mă ca și cum ai fi lumină-mă de zi