Andrei Burdușa · Poezie
Poem · 2022

uneori mă iert în cuvinte

uneori mă iert în cuvinte iată-mă-s Doamne mă las în genunchi pre numele meu pre respirarea mea pre fiirea mea de Tine pe zilele mele toate cele apuse cele plânse cele râse cele rămase pe răsăritul și apusul meu pe tot ceea ce n-am început pe tot ceea ce am început și n-am sfârșit pe tot ceea ce-am început și am sfârșit lumea mea Doamne începe cu Tine și se va sfârși cu Tine sensul minunii acestei vieți ești Tu sensul tuturor porților ești Tu sensul sunetului sensul zborului sensul luminii sensul cuvântului ești Tu altfel cum aș putea să mă recunoasc uitându-mă în ochii copilului meu altfel cum aș putea să mă recunosc căutându-mă în sufletul femeii mele altfel cum aș putea să mă recunosc curgând în curgerea poemului meu sunt Tu Doamne descheiat la cuvinte
Andrei Constantin Burdușa · 2022-07-05