venit târziu la ziua mea

venit târziu la ziua mea flămând urât și cam plăpând am rupt din noapte un cuvânt și l-am legat de-o piatră grea și-am scris poemul pe un gând eram înalt cam cât o nea ce se-odihnea pe-un legământ cam zdrențuros și ros de vânt credeam că-i zi și nu era și chiar și moartea călca strâmb era doar drumul de pământ la poarta ta de tinichea și ce-am să tu și ce-am să ea era târziu și se lipea eternul strâmb pe moartea mea și era strâmt venit târziu la ziua mea de la poem mai pe la sud am tras la mal o biată cea și un desen cu nu și crud era devreme ca să stea era târziu ca un mormânt și nu era nimic știut și nu era cum aș fi vrut era-n oglindă doar o ea dar și oglinda a căzut venit târziu la ziua mea și așezat pe-un scaun rupt tot feliam la zei așa cu lacrimi grele de cuvânt venit târziu la ziua mea din păseri triste de cuvânt aș fi adus de-aș fi știut puțin din fericirea mea să pun la răsărit pe scut și ochii mei cei de pământ să se aprindă pentru ea dar n-am știut dar n-am putut nici moartea nu era ce-a vrut și nici pământul nu mustea de început venit cuvânt la ziua mea Măicuță mă închin așa cum aș veni la ușa Ta poem cărunt