despre purtătorul de semne cel care e
zise
El către mine
zise
de-a dreapta chipului meu
să aşezi
pre vise
cuvântul pe care ți-l dau
în brațul tău de sabie
în cugetul tău de vultur
tocmai
z...
despre visul cel lung al cocoanei
modific în permanență trecutul
punând căuş cerului curb
al visului copilei mele
în chip de insulă
a devenirii mele
în tăcere
sunt
durerea care
verde a...
despre constructori...
construiam alături un castel
beam bere şi construiam vise
castelul se ridica asemeni
tuturor zilelor noastre trecute și dărâmate și precis imprecise
d...
despre sens oarecum
m-am aşternut tăcut în tăcerea cuvintelor mele
cuvios lipite de mine
ca-ntr-un ritual de purificare
şi cuvintele s-au aşternut triste şi ude de lacrim...
despre trecere şi cerc
a plecat un om
nimic senzațional
poate puțin trist dacă e cazul
ca o respirație adâncă de eliberare
numai că a plecat de tot
de parcă nici nu ar fi fo...
despre somnul oraşului şi mirosul nopții
oraşul respiră fin şi calm
ca somnul copilei mele atât de frumos odihnindu-se
aerul nopții răcoreşte şi odihneşte somnul
care se aşterne adânc peste î...
despre timpul trecut
timpul n-a lăsat nimic scris pentru mine
târziu sau devreme au acelaşi gust dureros
săgeți aprinse se înfig în trupul nopții adânce
şi noaptea îşi obl...
despre diminețile cu tristeți anonime
dimineața
secundele se grăbesc care încotro
împingând cu putere viața înainte
tăind timpului riduri prelungi
şi cărări înnodate
pe când copila mea înc...
despre înțelegerea drumului care curge invers
(sau rugămintea care roagă)
drumul acesta curge invers
de la stânga la dreapta
cu fundul în sus
cu tălpile în sus
adică
pământul învelind cerul cu o p...
despre o noapte care nu tace dar nu singură
acum totul e trist
şi secundele se sparg în cuvinte
la fiecare lovitură a ceasului nopții
tulburate de liniştea care țiuie
disperată
de atâta tăcere
î...
despre rodul cuvintelor
scormonind lacrima
din cearcănele adânci săpate
în durerea zilelor scurse pe zidurile scorojite
şi frământând-o cu lutul
toamnei de pe glezna ta
mă în...
despre nopțile cu miros verde
au crescut copacii tineri sufletului meu
verde dăruit
verde mirosind a vatră
verde mirosind a tăciune
a timp desprins de paşi
devenind esență
şi hrăni...
despre trecerea liniştii de Rusalii
îmi aud propria linişte
şi numai gândurile ce mai tropăie prin urechile mele
asurzindu-mă
şi cerul e curat şi limpede de parcă Dumnezeu ar fi dat cu m...
despre durerea jertfei
durerea
ca o măsură a singurătății
inseparabilă
imuabilă
continuă
o stare prelungă de vaiet
o depreciere continuă a percepției mediului înconjurător
u...
despre primăvară
într-o primăvară
locuind în gri
am deschis fereastra
şi zgomotele tuturor mugurilor albi şi roz
crăpându-se
mi-au inundat plămânii
ca-ntr-o simfonie d...
despre pustiul in care ninge mereu apusul....
se întoarce neliniştea la vadul scăzut al zilei
care prăjeşte oraşul izbind nările
hidos şi perfid şi brutal
fără urmă de gesturi filtrate
de acea sen...
despre relativitatea adverbelor
niciodată
dar absolut niciodată
nu vom ştii de unde a început
şi unde sfârşeşte începutul
care se sprijină pe umerii sfârşitului
niciodată
dar absolut...
despre reqwiem-ul care apasă pleoapele până la déja-vù
nimic
sau totul
sau altfel
sau tăcerea aceasta care nu se aude
de niciunde
şi deci nu poate fi scrisă
şi nici învățată
nicicum
şi covorul cuvintelor c...
despre inconsecvența conjugărilor
pun pasul pe piatră
şi
pe piatră rămâne urma nisipului pietrei
risipit în prezentul care tocmai trecea
ating cu respirația întetăiată obrazul tău
şi g...
despre neputințele mele
cum aş putea risipi cerul târându-mă
şi cum aş putea măsura ziua în întuneric
cum aş putea când
nu există tăiş care să taie
întotdeauna în niciodată
ş...
despre agonie şi vaier
m-am uitat la cel ce moare când moare
ca o umbră veştedă
şi n-am zărit decât agonia uşor amară
şi deosebit de tristă
şi respirația precipitată
de parc...
despre apa care izvorăşte iubitoare
(secțiunea întăi)
mai duce-mă
mai curge-mă
mai udă-mă
mai spală-mă
mai frânge-mă
încrâncenă-mă
învârte-mă
adâncă-mă
adună-mă
alungă-mă
sărută-mă
depli...
despre aşteptare şi rodul meu
șuieră cumplit vântul prin toate crăpăturile
născând un sentiment prelung de singurătate
aşteptarea se aşează pe ghizdurile săptămânii
cu mâinile făcu...
despre boarea unei secunde și nu numai
ce-mi rămâne mie
între noapte şi noapte
şi nu se-mplântă în răsărit
și nu irupe în amurg
în numele tău
şi nu seamănă
a fervoare circular disipată
în î...
despre căderea cuvintelor
cad peste marginile cuvintelor mele
şi mă scufund în sensurile concentrice
ale sunetelor care curg
în
filigranurile unei ploi antediluviene
ce udă ver...
despre chemarea mea cea care mă cheamă
chemarea mea cea care mă cheamă din neam
să mă apese altfel
să mă spele altfel
să mă respire altfel
în aşternutul serii învelit
în sentimentul dospit ...
despre cireșe și rouă în trupul unei zile de liniște
desculțam cerul de floare și roua de lacrimile nopții
și leneveam întru liniștea pământului încă umed
florile se rupeau din ramuri și zburau ca niște ...
despre clipele care cad încet urmând tăcerea
poate voi mai fi când mă va căuta fericirea - zise
poate paşii mei mă vor urma - zise ea
sărutului deschizăndu-i poarta în miez de întuneric
cu trupul...
despre cuvântul ferecat în cuvânt
nimic nu mi-e mai aproape decât tăcerea
de-aceea îmi tac cuvintele în laptele nopții
şi le moi cu sârg în adâncul meu
ca să curgă în sens
pure
ca muls...
despre cuvinte risipite la prag de zori şi nu încă
citesc până se crapă cartea din mine
şi curg cuvintele de prin noapte
aproape de privighetoarea care străbate întunericul
colorându-l simfonic
în voca...
despre pietre vorbesc
şi despre runele mele
vărsate prin semne
pe ziua din care voi hrăni o secundă cu privirea devenirii mele
de mine
în iubirea mea de tine
femeie
de bine
despre cuvintele astea care se rostesc pe sine
despre devenire cumva
schițează-mă
desenează-mă în tuşe simple
sau lasă-mă aşa în alb şi negru
rotundă
suflă cu suflarea ta de bărbat al meu
peste mine
şi eu voi deveni a t...
despre dimineața în care ne-am trezit împreună
- o schiță din memorie -
aud cum se crapă de ziuă
şi cum năvălesc peste noi zorii
iertându-ne tăcerea
strigătul dimineții ne-adulmecă intens lasciva î...
despre înflorirea sânilor în miez de lună plină
îmi place când lumina lunii
îți dezveleşte sânii pe jumătate
aşa văd numai unduirea temătoare
care freamătă întretăiat
îngânănd pendulul
de-a lungul n...
despre esențe fine
esențial
tribut venelor
care se-mpletesc încrâncenat
în ramurile mele întinse disperării
ecoul
căzu ca un trăznet
peste cerul curbat de durere
era
o l...
despre eterna tăcere a graiului devenit
gândesc despre trecere
ca despre un salt uriaş peste golul neînțeles
al lumii de asfalt
o zbatere
o temere
o încruntare
nimic din lumea de dincolo de ...
despre îmblănzirea ființării prin sacrificiu
niciodată inima mea nu mi-a aparținut mie
cum ți-a aparținut ție
niciodată cuvântul meu nu mi-a aparținut mie
cum ți-a aparținut ție
niciodată lacrima...
despre inefabilul trecerii
nu ştiu de ce pendulul s-a oprit în mijlocul străzii
stau împlântat în amiază şi mă uit siderat
oarecum descumpănit
dacă dă vreun autobuz peste el
şi-...
despre iubire -
urcat din sens în trenul vieții mele
mi-e-adânc, mi-e sete și mi-e frig de tine,
mi-e noapte, mi-e amurg și răsăritu-mi ține
tăcerea-n loc și greu tăc...
despre iubiri şi piatră
să te sfâşii între două iubiri
ca şi cum ai arde
nesfârşindu-te în durere
prăbuşindu-te într-o luptă în care
nu poți decât muri
nu poți nicicum izbând...
despre lumina lunii cea clăditoare de semne
îmi sărut din poartă luna
care îmi sărută mâna
care îmi mângâie fata
care îmi mângâie viața
care trece peste mine
lăsând ridurile fine
în care citeşti...
despre zilele triste ale omului trist în urmă
astăzi sunt trist
lipseşte ceva din apusul avid care absoarbe
în lumină pădurea coborând întunericul
ca o pleoapă cercuită
prin care
fulguiesc fecund ...
despre măsura aproape picturală a incertitudinii
desenează-mi un fluture trist
cu zborul împletit văzduhului incert de mâine
cu zâmbetul tău curb
de pasăre prețioasă
arar văzută în înalt şi niciodată...
despre oboseală când drumul se stinge
deprimant
dar
nu există o vârstă la care să înceapă prezentul
cum nu există o vârstă la care
să înceapă trecutul
ci doar izvoare care seacă
şi fântâni...
despre parfumul dimineților de mai sprijinindu-mă cu tâmpla de
sânul tău
împletesc din cuvinte
ziua care se deschide
către mâine
mirosind a flori de tei până în adâncul
privirii care curge pe cer
desenând norii
ca...
despre care îmi vei spune
când îți vei rezema respirația
de pieptul meu
care miroase şi el
la rândul lui
a flori de tei
până la ultima călătorie
a îmbrățişării care va veni să-...
despre porţi şi despre stări de fapt
Motto: „poarta aceasta era hărăzită numai ţie”
Franz Kafka
dis-de-dimineaţă ţi-aş fi dat toată inima mea
dar poarta era dată larg de perete şi-nlăntru...
despre prevestiri şi semne*
ochiul meu stâng a luat-o razna
astăzi
şi a devenit tu devenirii
devenind tu
şi vrînd să mă atingi
mă vei găsi în chip de adiere pe umărul tău drept
m...
despre ridurile cuvintelor din palma dreaptă*
priveşte-ți mâna și palma
și ridurile care curg prin palma ta bătrână
și cuvintele care curg prin ridurile palmei tale
atât de bătrâne și atât de rida...
despre ritualul de împerechere când curge
când este de iubit femeia
atunci când răsăritul se varsă în Dunăre
şi sensurile se împletesc mirosind vânătoarea
luna îşi pierde puterea şi se spală î...
despre seducția târzie a lui Paler
stau
într-o gară pustie şi chioară
din noapte îmi cade o şoaptă
afară
este o oră când moartea se zbate
e 3 şi 13
în miez de noapte
un ceas se fărâmă u...
despre sensul căutării*
te caut
într-o primăvară infinită te caut
simt urmele tale risipite în toate florile pământului
cu toate simțurile mele
ca un parfum primar
nefinisat
...
despre suflet atunci când nu trebuie să vorbești despre el
sufletul meu umblă desculț printre cuvintele tale
printre cuvintele mele
printre toate cuvintele care ajung rătăcite
pe calea ușor prăfuită
a zădărnic...
despre râul care curge în spirală
curg cu râul ăsta care-mi curge devale
în vine
şi spală adânc pietrele
şi spală adânc semnele mele
înrădăcinându-mă
în urmă
devenind ceea ce am fost c...
despre timp între două clipe
Motto:
“Dumnezeu este intervalul dintre două bătăi ale inimii.”
Emil Cioran
între două bătăi ale inimii
am urcat un etaj mai sus
să-l întreb pe Dumnez...
despre treptele prispei pe care şed
trepte
despre trepte vorbeam
ca despre treptele dimineților care
se trezesc precum florile
ridicând zorile şi ițindu-se peste culmile munților
cu larma păsărilor
cu gălăgia curțil...
despre trepte grăiesc florile
care împodobesc diminețile cu miliarde de culori
pictând lumina grăitoriu
în tuşe care zugrăvesc frumusețea
iubirilor care vin şi trec cu aceeaşi sete...
despre tristețe atunci când am de ce să mă sprijin
învelit în cuvintele mele
trec deşetul nopții
mirosind atât de puternic a tine
încât aerul devine curb
şi cuvintele vaier
urcând spre tăcere
în chip d...
despre tristețea așteptării
mă uitam pe fereastră
după gîndurile mele albe
și afară ningea alb
mă uitam pe fereastră
după umbra ta prelungă și albă
și afară ningea alb
mă uitam p...
despre viața care curge în giratoriu
asemeni gândului
asemeni umbrei
asemeni oglinzii
flux
căci
m-am îndrăgostit de tine
elementar
râule
care curgi în sânul venelor mele
în chip de roată
...
despre zborul neîmplinit al micului vrăjitor
micul vrăjitor credea
că ochii lui au învățat să zboare
credea că or să-şi întindă aripile
încărcate de toată floarea răpită primăverii
şi se vor înăl...
despre
am vrut să-ți vorbesc despre durere
cu fervoarea celui care slujeşte
în numele iubirii
căci numai în iubire
durerea capătă boboci și înflorește
am vru...
despre apus mai întâi
eşti simfonia tăcerii induse
între două note muzicale uitate pe pian
prăfuindu-se-n lumina strecurată perdelelor
şi-n zare se vede apusul
eşti linia c...
despre ce n-aş vrea să spun şi nu numai
ce-mi rămâne mie
între noapte şi noapte
şi nu seamănă a zi
răsărită
în numele tău
şi nu seamănă
a fervoare circular împlântată
în genunea nopții
între...
despre datoriile mele către dorință
plătesc tributul absenței tale
noapte de noapte
pe când până şi limbile ceasornicului din perete
se îmbrățişează insinuant
plătesc tributul absenței t...
despre deplin dar nu până acolo
astăzi aş vrea să fiu a ta
aşa cum n-am fost niciodată
aş vrea să fiu a ta
cu toate nerostirile tăcerilor mele
respinse ecoului meu timid
cu toată nel...
despre drama absenței când ea doare
neputincios
azi noapte nu am fost în stare
să îți desenez absența
mă uitam la tine şi ochii îmi erau orbi de cuvinte
şi absența rămânea în mod absurd
...
despre jumătatea întreagă a măsurii
mă uit la ziua de linişte ce-mi intră pe jumăate
pe fereastra deschisă mie
rostesc jumătatea din cuvântul meu
aud jumătate din melodia ta
simt că plou...
despre portul popular al cuvintelor de dor în joc
te port între pleoape
vedere a vederii
căprui durerii
te port în surâs
răsărită sărutului
fragmentând răsăritului
te port în fiecare încăpere a suflet...
despre rost atunci
mi-e grea rostirea - am spus simt că rostul meu nu mai e în rostire
- am spus uşor confuză îmi e străin cuvântul şi vreau să tac!
O,
cât de mult îmi d...
despre duminică în aşteptare cu semne de carte
uită-te la mine cu ochii mei
pune-ți
ochelarii mei şi cercetează atent cum mă rodesc pe mine
ție şi vei înțelege
de ce florile pe care ți le împletesc...
despre durerea marginii de tine în formă continuă
în fiecare noapte
dar în fiecare noapte ce trage la mal
înainte de a adormi la marginea amară a sensului
aş vrea să îți cuprind fața între palmele mel...
despre rănile provocate aşteptării cu disperarea ploii inverse
desenez paşii care bezmetic adună aşteptarea
în cărări prelungi înnodate în sensurile durerii
urmei tale încă rămase contur blând pe irişii mei
care a...
despre elementara prețuire neprețuită a femeii ca să fie a ta
şi n-am să-ți spun
cât de mult mă doare
că nu ai răbdare
să te nasc o floare
să te ud din mare
să te cresc răsare
să te am din doare
să te culc răcoar...
despre cum se pregăteşte o femeie devenirii sale
se ia din fereastră o femeie
dar nu una oarecare
la-ntâmplare
ci acea femeie care
îți aduce toată lumina dimineții pe pragul pleoapelor tale
şi o filt...
despre devenirea din visul de devreme
dimineața devreme
când lumina deschide cărarea către o nouă zi
îmi vine să mă ascund
după colțul ultimei tăceri
în visul copilului meu
în care zborul ...
despre Cronicăreasă
ce bine te prinde numele acesta pe tine,
Cronicăreaso, uite,
am ajuns la al nu-ştiu-câte-miilea sărut
trimis în fiecare vis matinal
şi tu le ții minte...
despre furul care încă nu mă fură
fură-mă atât cât mai poți
din nopțile sfâşiate de inimi doldora de durere
în care sticleşte amorf
disperarea ce se aşterne temeinic
în glastrele putre...
despre pasărea-fântână sărutând fervoarea
din ochii păsării-fântână curg
criptate durerile mele toate
cu asupra de măsură
pe când pleoapele ustură privirii
de atâta veghe
a drumului care şerpu...
despre visul meu de mine
nu mai pot dormi demult în visul meu
îngrozitor de străin mie
tocmai pentru că îl ştiu atât de bine
încât cu greu aş putea spune
dacă sunt eu sau sunt...
despre ritualul intoarcerii in sine
mă-ntorc în calea mea spre mine
secundându-mă onoarei
de a tăia secunda în două
în sensul cubic
derulând lumina lunii prin gaura cheii întoarcerii
căt...
despre fervoare, tăcere şi trecere, ca devenire
târziu
în preajma adâncului nopții
pe când tocmai treceam la dreapta visului
pruncului meu
învelindu-mă protector în tăcere
de atâta fervoare a dăruir...
despre tristețea desculță
obosesc
trecând peste atâtea pagini desculțe
în metrica sufletului meu stingher în mine
înghesuit
în sensuri prea înguste
între maluri de piatră zidit...
despre bătrânețe oriunde
îmbătrânesc zilele într-un senin curb
care curge ridat către mine
iar anotimpurile îmbătrânesc şi ele
precum oamenii
chiar mai spectaculos
şi deci mai...
despre care nu se știe
până unde
până când
și mai ales
de ce
despre lumea care apune cu mine
ciobanii care au coborât din inima mea
drept pe trecerea de pietoni
s-au ofilit de atâta tristețe
ce s-a revărsat în jur contra cronometru
au tras de ...
despre tristeți nereuşite în nopți lacustre
mă grăbesc în mine să mă întălnesc cu tristețe mea
în punctul terminus al unei disperări garantate
nu plouă
dar mie îmi plouă
nu e furtună dar mie îmi...
despre filele mele întoarse în cartea de istorie
sunt paznicul singurătății tatălui meu cel singur plecat
la porțile tăcerii păşind şchiopătând uşor aplecat
pe griul umed al iernii
sunt paznicul lini...
despre calea cuvintelor la răsăritul drumului
la țărmul fiecărei dimineți
sărut marea cu cuvintele mele lichide
şi marea se umple de sensuri
care şerpuiesc îndoind lumina
până la necuprindere
mâng...
despre cartea care se scrie
plouă de-a dreapta tatălui
cu toate valurile durerii mele deodată
de parcă cerul însuşi ar muşca din piept
cu toate tăcerile zilei şi nopții
de parcă ...
despre căderea în sens
când din mers o iei spre ieri
și nu spre mâine
te doare umărul de rotundul pietrei
dar când din mersul de ieri
o iei spre mâine
devenindu-te
într-o pe...
despre ceea ce ești când nu eşti
nu-mi prieşte dorul ca acum
ci ca trecere
pe trecere
până la mine
colorând cu tine
universul cunoscut
în petale
pănă la sare
cristale oblice
de oare
p...
despre creație ca iubire
când voi simți că mi se vor frânge coastele
sub povara sufletului meu încărcat de dorul tău
te voi chema să sapi cu dalta în coasta ta
până când bucăț...
despre cronica filelor zilelor mele
cartea aceasta
e o cronică aparte
pentru că ziua o scriu cu lumină
cu lumina ochilor mei
iar noaptea o scriu cu sângele meu
ce miroase pregnant a cern...
despre cum se desenează dorința
mâna mea e briza mării ce alunecă fin pe gâtul tău
mâna mea e lumina ce-mi desenează perechea
în colțul gurii tale
mâna mea e o rugăciune ce se şopteş...
despre curgerea timpului esențial
din când în când mă apropii de
pieptul tău
să-ți ascult inima cum ticăie
aşteptând să aud melodia pe
care o cântă
la fiecare oră exactă
şi mă aştept
d...
despre devenire prin împletire
te-am zidit cu cuvintele mele rotunde în poem
încă de când mugurii nu se rosteau muguri
şi până la jertfa ultimei frunze ruginii
căzute într-o tăcută ...
despre disperare și ecoul ei ciobit de joi
dintr-o clipă într-alta
tăcerea se va opri brusc
și aerul se va împlânta înspăimântător de aprins
și rarefiat se va scrijeli
în strigăt
în disperare
d...
despre dorul care mă arde în chip de senin
uneori
pândită de secundele goale
cred că
spălându-mi ochiul cu apă multă
limpede de izvor
aş putea să te şterg din privirea mea
ca pe un vis deja ple...
despre durere ea singură a singurătății
se purifică liniştea în distileria nopții
şi din când în când fulguiesc fecund de tine
în cuvinte scrijelite pe parfumul umbrelor
topite amarnic pe câ...
despre femeia tânără care curge înlăuntrul pietrei în care zbor
mă uit la tine
înlăuntrul sevei tale de femeie tânără
şi mă mir câtă forță
are râul luminii ochilor tăi
ce curge
ca zborul unui vultur
peste pietrele ...
despre fervoarea zilei care cuvântă însetată
cobor din tăcerile mele cu toate frunzele verzi
mustind de cuvinte
şi când mă simt înlăuntrul lor
cobor iarăşi treptele înțelesurilor
până la piatră
p...
despre frica de nimic
mă rup pe mine de mine
şi alerg să mă-ntrupez în cuvânt
încătușat de teama
de-a nu uita nimic din totul care
nu trebuie uitat
şi mă întorc din nou
în ...
despre ielele din semne
sânziene
cosânzene
urme palide prin gene
prinse-n trupuri de muiere
prinse-n jocuri
de iubire
prinse-n noapte
să inspire
lumea lumilor cetire
dragoste...
despre încercuirea dorinței ca fruct
m-am lăsat dorinței
în chip de dor
aşternut pe sens
luminând la umbra lunii
în măsură de descântec
locuind într-o gară pustie
în formă de pântec
era c...
despre iubirea cea care devine
iubirea nu eşti tu şi nu sunt eu
şi nu suntem noi
iubirea este devenirea ta în chip de floare
şi curgerea mea cea în trup de izvor
este parfumul flori...
despre începutul tăcerii
pesemne
lumină de semne secunda va fi
când nu voi mai fi
eternul căderii se va opri
avida tăcere se va rosti
pe sine
a fi
despre înfrunzirea jertfei în cuvânt
din totului tot
ce aş fi putut să fac pentru tine
în fiecare dospire a dimineții
am ales să dospesc în căuşul palmelor mele roua
abia frământată
a och...
despre limba purtătoriului de semne
scriu într-o limbă vindecătoare
mai veche decât graiul pământului
într-un sens de semne vorbitoriu
aproape rotund
uneori sunt înlăuntrul ei
alteori nu...
despre sensul roșu al cireșelor trupului tău legănat
din trupul meu de cireșe care roagă
cerul roșu să facă la dreapta
se lasă pe vârfurile copacilor un parfum profund de tei
și pictura devine atât de li...
despre măsura pașilor care cuvântă
din pas în pas timpul măsor
cu clipele care mă dor
pășesc rotund
pășesc în gol
pășesc adînc
pășesc domol
pășesc cărunt
pășesc șoptit
pășesc plăpând
pă...
despre noi la prezent compus
sub fiecare pas şovăit al tău
se închină un fir de iarbă în chip de înger
sub fiecare pas desprins din mine
se plămădeşte o floare
cu trup de sânziană...
despre ofrande
când cerul plutește fierbinte-n albastru
rezemându-se pe acoperișurile caselor
împlântând făptura fierbinte în toartele halbelor de bere
vănătorul adu...
despre orice aş vorbi dar întotdeauna
despre orice aş vorbi sau aş scrie
cu mai multă sau mai puțină disperare a trecerii
fie prin lumină
fie prin întuneric
şi oricum mi-ar fi timpul
alături sau pieziş
întotdeauna
dar întot...
despre perfectul în sinea sa imperfectă
eu mă uit cu ochii mei în privirea ta
şi bat cu inima mea tactul sufletului tău
apoi mă desenez perfect
legănându-mi şoldurile pe drumul tău
ca şi cum...
despre piciorul meu când șchiopătă ridând căutarea
elementar
piciorul meu stâng șchioapătă
călcând peste calea ferată
în sensul macilor neculeși de mâinile tale încă fine
de încă gesturile tale
încă tr...
despre ce rostire să-mi fac privire
şi despre ce devreme
să-ntârzii-nrotire
ca tine de mine
în spini de suspine
şi despre ce moarte
să-mi fac parte
de carte
în gesturi de arte
sparte
cră...
despre sufletul meu azi. Portret imprecis
sufletul meu
ca o nemăsură a măsurii
ca o fântână în cer
ca vârful unui aisberg pe umărul unui val rece
adică eu singur
acolo unde
singurătatea se măs...
despre tăcere
ce deplină tăcere simt
când iubirea devine cerc
simțind că plec din prima privire
şi mă înfăşor īn chipul meu rotund
încercuindu-mă până la ultima mea...
despre teama de a citi şi marginile ei rotunde întru mai mult decât
poem
citesc ceea ce scrii
devenindu-te
citesc şi recitesc într-una
devenindu-mă
eu însumi
năpădindu-mă de cuvinte
rostuindu-mă
şi rostindu-mă
şi rosti...
despre topografia rarefiată a respirației
măsor marea
cu respirația mea întretăiată
de vântul care-mi spulberă pânzele cu care spintec clipa
şi ea îmi ghiceşte în palma crăpată de sensuri
plân...
despre tragedia căutătorului de cristal
călător zdrențuit de ani
cu picioarele rupte de colțuri de lume
mi-am purtat zilele
în infinitele călătorii ale simțurilor
şi m-am mutat de colo-colo
...
despre trecerea peste zi a sărutului
dimineața
ți-aş ridica greutatea pleoapei cu geana mea
şi aş veghea să ți se reveleze
doar o fantă de răsărit căprui
la prânz
mi-aş strivi dureros buz...
despre zbor când aripile cântă
dintr-o dată zborul mi se făcu greu
de parcă nu eram eu
din lumina mea
de zeu
m-am plâns aripei mele drepte
într-un vaier de erete
şi ea mi-a răspuns ...
despre măsura zborului bine cuvântată
îmi fac nod la privire
să știu de mine
pe unde să zbor
rătăcindu-mă în sinele meu
și poate
de dor
asumat întors în gol
în rostire
de sine
pesemne să d...
despre toamnă când mi-e doamnă
căci înseamnă
că tu ții toamna în palme
şi când nu mai poți de atâta dor
o răsfiri din nori
în părul meu de alge senin
până când părul îmi miroase ară...
despre sensuri ascunse în culori pătrunse de alb
alb
cuvântu-i alb
aproape de plutire
păşind şi gândind aproape alb
în al gurii tale miros de nectar de crini
plămădindu-ți trupul transformat în floar...
despre care nu ştim nimic
dar pe care o împăturim
în miros de crini
până la sentimentul
deplin
al căderii în păcat
sub treptele cuvintelor care nasc
metamorfoze
despre cuvintele plânse spre cuminecare
plâng
plâng altfel
plâng alungit
uşor deformat şi amărui
cu o lacrimă care nu a mai trecut pe la mine
nicicând
plâng
atât de adânc
în lumina gălbuie a...
despre care
nu mai am aripi
să-mi respir cuvintele
de atâta fior
Amin!
despre tăcerea cuvintelor
aseară
mi-au venit cuvintele acasă
obosite şi prăfuite
eu nici nu eram sau încă nu venisem
şi casa înflorea de-a lumina
şi gândul săpa în mine după ap...
despre felul de a fi al oglinzii
pasărea
pasărea - zise
uită-te cum trece pasărea asta
peste trecutul meu - zise ca un zbor peste o umbră
luminând
luminându-mă şi cuvânt
cuvântându-mă...