Preacuvintele

poeme de sorginte religioasă · Editura Mirton, Timișoara · 2016 · 142 de poeme
Andrei Constantin Burdușa
Cad cu umilință în genunche și închin această carte celei care cu sârguință și pioșenie s-a rugat pentru mine întru atâta viața ei.

Măicuței Celestina îi dărui cu adâncă plecăciune aceste lacrime ale mele care nu puteau curge decât în lumină.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh,
Amin!
← Înapoi la volume
preacuvintele
am să îți vorbesc despre ostrovul singurătății care curge acolo unde începe unul şi unde tot el Unul se sfârşeşte nesfârşindu-se pe sine…
Citește →
Rugăciunea dintâiu
cât de adânc frig lăcrimele astea Doamne cât de adânc se împlântă în mine…
Citește →
despre cuvântul despicat în lemn al lui Enoh cel prevestitoriu de timpuri
şi când n-am să fiu am să fiu - zise Enoh măsurând lumina cu lungimea cuvântului - când rugăciunea mea scrisă de mine…
Citește →
despletirea sărutului din val
(predescântec) în curgerea semnelor tu…
Citește →
esența rugăciunii
la un capăt al rugăciunii sunt eu îngenunchind pe lacrimi la celălalt capăt al rugăciunii eşti tu îngenunchind pe lacrimi între noi doi un ocean de lacrimi curbând lumina…
Citește →
semn pe vis desprins la răsărit de timp
sunt prea demult sau prea de-acum şi totuşi pare că deodată se lasă seara peste scrum…
Citește →
parabola semnelor din cuvinte
construiesc ancestral casa mea din tăceri şi cuvinte ferestrele sunt vocalele…
Citește →
de semnele lacrimei
m-am întors în liniște așa cum m-aș întoarce în pântecul Măicuței la secunda care lăcrimá…
Citește →
reverul cu medalii cel al omului care a murit cu chipul străbunicului numindu-se Ion şi care nu a mai apucat să mă boteze pe mine că a rămas prins într-un zid caraghios în chip de erou
eroul cu mâna pusă zăgaz luminii celei ce-mi luminează privirea…
Citește →
esențiale. despre crini
secretul cel care nu este secret ci nepermis de limpede…
Citește →
privind iarna din pragul crucii
O Maică nimic înapoi…
Citește →
orb. subliminal. sublim
sunt orb privirea mea s-a scurs aidoma parfumului luminii pe sub porțile închise sau deschise…
Citește →
cufundându-mă
ce adânc ce adânc va cădea luna înspre zborul păsării mărturisind lacrima sărutului…
Citește →
cuvântul. sunetul şi liniştea
din fiecare lacrimă curge un cuvânt la fel de adânc precum un ocean doar pasărea rămâne semn…
Citește →
în luntrul fiirii mele
ceasul face țăndări noaptea şi albastrul adânc se împrăştie pe podea cu-n zgomot surd pe catifeaua irespirabilă…
Citește →
inițiatică
leagă-mă de tine vântule…
Citește →
nodul clopotului
eu şi Tu valul şi marea…
Citește →
râul. semnul. nodul
eu curg deplin către tine Maică eu curg limpede ca râul…
Citește →
tubular murmur cum pământului adus
încet foarte încet rar…
Citește →
doemul care-a rămas şi fără titlu*
în mine lăuntric lăuntrului meu ca dor şi semn…
Citește →
pura vida sau geometria tăcerii în deplinul nemăsurii de mine
ascultă-mă cum curg pe-o măsură a întoarcerii în clipa în care m-am născut nu aici nu acum…
Citește →
descântec tras pe prag pe mâna stângă de mumă ştiutoare de gemeni născătoare
cântă-mă descântă-mă în verde împlântă-mă…
Citește →
esențiale. Credința ca nod
te-ascund în fiecare clipă după fiecare clipire te-ascund după fiecare respirație…
Citește →
începutul
a toarce lumină din întuneric la miez de tăcere O…
Citește →
spusele
adevăr vă grăiesc vouă - zise El coborându-se-n acea zi de mai precum cerul peste mare rostogolindu-se…
Citește →
spusele
adevăr vă grăiesc vouă - zise El coborându-se-n acea zi de mai precum cerul peste mare rostogolindu-se…
Citește →
perpendicular pe secunde
acolo unde sunt cresc sunetele perpendicular pe secunde şi se divid la fiecare lacrimă…
Citește →
adâncul cuvintelor
ce adânc ce adânc va cădea luna înspre zborul păsării mărturisind lacrima sărutului…
Citește →
când timpul se întoarce în timp
când timpul s-ar întoarce în timpul lui în propriul său timp ca și cum pasărea s-ar întoarce în propriul său zbor…
Citește →
clopotul
el singur ecoul…
Citește →
cuvântul-clopot
abia şoptit el cerului neîmblânzit ars de lacrimă…
Citește →
continuum
descalec de pe ziua cea care abia trece la capătul zilei care îşi deschide poarta curgând ca semn prin cuvinte…
Citește →
iubire. pur-şi simplu iubire
eu curg deplin către tine Maică eu curg limpede ca râul…
Citește →
rugăciunea curată
clopotul aud din nou clopotul acela căruia nu-i găsesc egal înlăuntrul meu…
Citește →
de dor a jeli când dorul doare
țărm de mare țărm de mare pus-am cerul la picioare…
Citește →
teoria unei iubiri desculțe şi tandre ca un flaut la izvorul dimineții
unde se aşează marea la masa mea de scris pe când sărut nisipul cu lacrimile mele cele adânce precum izvoarele zăvorâte în înaltul cerului…
Citește →
viziunea desăvârșirii. definiții
când în ecoul clopotului îngenunchează luna…
Citește →
sunt începutul pruncului meu
azi nu m-aud nu mă simt nu mă caut…
Citește →
apele. aquarelă
fântâna clopotul auzindu-se din fântână cu sunetul ud…
Citește →
întru semne şi însemne şi pesemne doar
eu nu scriu pentru acum şi nici pentru tine în fapt eu nu scriu pentru nimeni şi nimic…
Citește →
sentimentul veşniciei pe malul apei
auzi cum cad notele din pian tăiate în felii de lumină şi cum se-ntind sunetele printre clipe…
Citește →
rugăciunea zilei a şaptea
când rugăciunea mea scrisă de mine va ajunge să curgă râuri…
Citește →
insula din lăuntricul meu cetire
ea îmi sărută visul care mă visează în adâncul fiecărei respirații într-o poveste pe care o deșir…
Citește →
of Doamne
câtă linişte intră într-o singură clipă şi câtă durere intră într-o singură lacrimă şi cât va mai izvorî fântâna asta din mine…
Citește →
mirabila visare a cunoaşterii prin curgere în continuumul apei
clopotele vin odată cu vântul vin cu caii lor albaştri după mine nori plutind în alergare…
Citește →
rugăciunea începutului de luni
când rugăciunea mea scrisă de mine va ajunge să curgă râuri lăuntrului meu cel de lacrimi udat…
Citește →
diafan surâsul frunzei
zorii zilei o deschidere în arpegiu o tăcere de rouă…
Citește →
penumbra luminii
la răsărit de lacrimă luna îngroapă îngerii nopții în ridurile adânci ale luminii căzute…
Citește →
privind în ochi veşnicia
am deschis ochii pe ochii tăi deschişi care au deschis ochii…
Citește →
înlăuntrul seminței din care vin
îmi sap fântâna cu propriul meu zbor şi simt cum înlăuntru se deschid ferestrele întunericului înlăuntrul lacrimilor din care sădesc roua zorilor…
Citește →
descântec murmurat de rugă
frământu-mă rotundu-mă adâncu-mă…
Citește →
Maică a singurei linişti
alege-mă între aleşi culege-mă între culeşi tu…
Citește →
semnul bărbatului către femeia sa în pârg
întoarcerea oh Doamne…
Citește →
înlăuntrul clopotului
mă cufund înlăuntrul clopotului în apa adâncă a sunetului răsfrânt cristale de sunet lovindu-se de aripile mele rănite…
Citește →
rugăciunea de sarea cuvintelelor împletite
despleteşte-mi cuvintele Maică despleteşte-le din lacrimi să pot curge durerii cu dorul cel curb ca o mângâiere oarbă…
Citește →
esențiale. rugă
ridică-mă Măicuță pe un suspin de vânt la marginea luminii…
Citește →
esență prismatică a visului
dintr-o pasăre rotundă măiastră în glas am cules zborul curb şi l-am aşezat cu grijă pe țărmul pleoapelor obosite…
Citește →
eternul el însuşi pe sine călcând
vocile cele născătoare de voci şi neliniştea căii fără de chip şi fără de tăgada semnului…
Citește →
căci m-am iubit şi cu văzduhul şi cu marea
nu sunt decât o lacrimă pe o cruce de lemn o pasăre ca un clopot curbându-se semnului…
Citește →
elegie sub semn
ce bucurie ai tu Streinule întru aplecarea pleoapelor şi ce lumină țâşneşte din cuvântul tău cel purtat de boarea răsăritului întru preamărirea soarelui…
Citește →
o iubire pe sens
pe sensul opus cerul curba orizontul după colțurile zâmbetului tău pe sensul meu…
Citește →
chemarea legii
căci de unde e ea legea legilor legată de ceruri în cercuri răsplătind lumina pururea devenirii din sine fiind…
Citește →
ochiul gol
târziu răsună spaima razelor lunii pe ferestrele oarbe…
Citește →
(de)semnele
străbătutu-m-ai tu îngere cu…
Citește →
elementara despărțire din care venim
din sărutul tău un înger orb şi rănit revărsând răsăritul…
Citește →
Ioan
şi pasărea lasă un semn mărturisindu-se izvorului cu apă vie prin ochii larg deschişi înlăuntrul plutirii…
Citește →
bitter impromptù
priveşte cum curg din bărbat tot bărbat şi din munte tot munte…
Citește →
(de)semnele primăverii din lacrimile nemărginirii
la miezul tăcerii m-am trezit cu cuvintele sărutate de îngeri prelung aşezate în formă de lacrimi…
Citește →
a medita
uneori Te văd cu ochii Tăi ca un glas de clopot adânc vuind…
Citește →
mărțişor
copilul femeia Măicuța…
Citește →
vorbind cu Dumnezeu
voi vorbi - spuse voi vorbi rostind lumina - spuse în rostul ei cel adânc rostuindu-se şi fântânindu-se - zise…
Citește →
semn de mantră cu linişte
las râul să curgă prin venele mele clipocind la fiecare bătaie de inimă sau la fiecare bătaie de clopot…
Citește →
cuvintele în semințele lor
când va veni timpul îți vei deschide larg brațele și te vei lăsa pe vânt…
Citește →
eu şi cuvintele mele
am descălecat cuvintele şi le-am lăsat la adăpat tremura sunetul pe ele şi erau ude de atâta transpirație…
Citește →
doina dorului pierdut ca aripă
O tu lume a lumilor…
Citește →
în săptămâna tristeții strălucitoare
m-am născut din limba română în formă de lacrimă a descântecului în nearipile mele de mine…
Citește →
rugăciunea de după prima zi care a răsărit
vin către mine din întuneric purtând lumină O Maică prea bună a toate cele văzute şi nevăzute…
Citește →
semnele tăcerii
tac din tăcerea mea de-a fi piatră acolo unde zborul pune hotare secundei…
Citește →
sentimentul de frunză împins în strigătul unei lacrimi
din lacrimă Maică vin…
Citește →
preacuvintele II
m-am născut dintr-o dorință de a fi verb al nerostirii miraculos înfăşat în limba română îmbrăcat în cuvinte şi semne…
Citește →
calea. iubirea. semnul
de unde încep şi unde mă termin în cuvinte ca un arbore cu nori…
Citește →
preacuvintele. fluida linişte
picură liniştea peste ultimele clipe ale poemului şi lumea a încetat să mai existe de-un ceas şi ceva…
Citește →
preacuvintele. lacrima
am plecat ieri după cuvintele mele am plecat curbându-mă pietrelor în semn de curgere…
Citește →
preacuvintele. sâmburele
dintr-o tăcere nu poți să tai decât felii de linişte şi un sâmbure de cuvânt…
Citește →
desemnele purtătorului de semne
Maică Tu a semnului Maică rotundu-te împlântându-te în lacrima mea…
Citește →
semn
cuvântul preacuvântului din piatră curgând împletit ca o lacrimă el singurul…
Citește →
tăcerea cea care arde
când orbul măsoară lumina măsurând lacrima cerului cu durerea sa…
Citește →
țipătul din iubirea mea
încă plâng de atâta Tine rătăcite poeme…
Citește →
semn II
ascunde-te tu de mine sub o lacrimă ca o albină primăvara…
Citește →
celestă
Măicuței te iubesc atât de adânc încât ochiul meu stâng…
Citește →
despre durere
şi am privit orb înlăuntrul lacrimei ploua până la strigăt…
Citește →
în căutarea ramurei de măslin
o ce adâncă şi curbă mişcare ca o reverență a eternului ce nu doarme…
Citește →
cel despre îngere
ştii tu îngere începutu-mi-te-ai începutu în numele meu de mine…
Citește →
liniştea Lui de mine
râdea Dumnezeu cu poftă de iubire cu poftă de mine râdea cu toată iubirea lui de atâta înflorire a zborului…
Citește →
cuvântul lui Melchior cătră mine
ridică-te şi străluceşte căci Lumina a sosit - zise - şi nu e nimeni dincolo de tine…
Citește →
față în față cu îngerul
rodu-te din rodul pământului tu îngere rodu-te tu pe tine în mine…
Citește →
despre semnele trecerii
de unde să vin pasăre când eu sunt însuşi zborul…
Citește →
rugăciunea mea de duminică
Pace Vouă Preauvintelor mele cele răsărite înaintea luminii…
Citește →
despre creație aşa cum sunt
în zborul meu sunt două aripe o aripă eşti tu…
Citește →
calea către care curg cuvintele
dă-mi mâna îngere să tac adânc cu cuvinte flămânde de tăceri curgânde…
Citește →
semnele. o rugăciune
O, Maică, tu sâmbure omenesc al luminii…
Citește →
rugându-mă pentru linişte
O Doamne Dumnezeul meu cel fără de colb pe picioare…
Citește →
rugăciunea mea de miercuri noaptea
Maică dacă aş ştii cuvintele cuvintele cu care să-ți vorbesc…
Citește →
Crezul creației
aşez rostirea în dreptul semnelor şi femeia în dreptul semințelor şi primăvara în dreptul primăverii…
Citește →
vânătoarea de îngeri
prin orice lacrimă ne privește Dumnezeu cum ne cernem semnele…
Citește →
cuvântul din cuvânt
eu sunt cuvântul care-a rătăcit în durere cu ochii închişi a rătăcit ca o pasăre cu zborul aproape frânt…
Citește →
a de la începutul care va să vie
în despicătura nopții rodul liniştii îşi depune ouăle pe țărmurile topite…
Citește →
umbra purtătorului de semne
pe partea cealaltă a lumii partea cealaltă a lunii umbreşte tăcerea…
Citește →
solenoid
1 semn timpul e un semn…
Citește →
pietre. să uiți. să ierți. să iubeşti.
când voi fi liber să privesc cerul ca zbor şi pasărea ca nor deşirată pe orizont când voi fi lumină între lumini…
Citește →
pictură sferică
eternul e o dimineață cu o privighetoare şi o lacrimă…
Citește →
solenoid
- 2 – m-am oprit în fața craterului interior…
Citește →
despre lăuntricul zbor în spații închise
în inima mea locuieşte un înger cu aripile frânte…
Citește →
nedumeritoriul şi neîmpăcătoriul
eronomodiahul tăcu îndelung pre timpul linear afară se curbau păsările spre răsărit şi se lumina de lume îşi ridică privirea lui de păcătos şi gândi cum că timpul trebuie că e de mai multe feluri…
Citește →
fără - de - capătul semnului
moartea ca o cățea muşcând din chipul încă al bărbatului care călca prin flăcări…
Citește →
Iisus în semne heraldice
potop de lumină voi fi - zise - potop de lumină orbilor şi strâmbilor - zise - căci a răspunde cu iubire urii…
Citește →
jertfa de ieri
din durere zâmbi celest pasărea retrăgându-și curb aripa…
Citește →
jertfa de mâine
din durere schiță celest pasărea un zâmbet retrăgându-și curb aripa…
Citește →
pictură cu semne de Paşti
din liniște curgând măsura luminii cea tandru încălzitoare de aripi de pasăre și sufletul curbându-se de atâta liniște…
Citește →
sensul iubirii lui Dumnezeu printre oameni
ah cum aş plânge pe rănile Tale curgânde dacă aş şti nemăsura neplânsului…
Citește →
măsura zilei ce ninge linişte
hotărându-se lacrima să plângă din adâncul zilei niciodată atât de blând albastră…
Citește →
sinelui şi şarpelui totdeodată. apel la decăderea din rai
întristătoriu se târî şarpele în sufletul omului şi sufletul omului şerpui înspre spiritul şarpelui în spirale surde şi insinuante…
Citește →
strigăt
floarea de cireş poartă urme de cuie semn reverenței…
Citește →
cartea rugăciunilor din înSemne
atunci la marginea ta de împlinire acum…
Citește →
eu şi femeia mea de mine
mi-ai dat o carte ți-am dat un fecior zălog din iubire…
Citește →
legenda aripilor frânte
în inima mea locuieşte un înger cu aripile frânte…
Citește →
de trei ori închinat semnului
uneori sunt atât de zeu încât nu apuc să calc cuvintele…
Citește →
semnul de lacrimă
uneori sunt înlăuntrul durerii precum verdele înlăuntrul roşului e doar o chestiune de timp…
Citește →
alb de semne
lăcrima ziua pe ecoul zborului îngerindu-mă…
Citește →
cub curb
argintăreasa îmi face cu ochiul din turla bisericii agățându-se de zgomotul deplin al clopotului cu care îmi curăț zborul de colbul tăcerii…
Citește →
Facerea
preacuvântul strigându-se abisal de pe cele o mie de buze ale eternului în forma sa primordială de țipăt…
Citește →
definitio. fiul rătăcitor
pe fiecare dintre rănile mele de înger a curs câte o lacrimă de eternitate pe dâra fiecărei lacrimi uscate de atâta durere…
Citește →
ploaie de mai
lunec solar pe țărmul unei duminici spălate de ecoul mărilor care cosesc tăcerile arhetipale şi glisez fotonic pe străpunse dureri lăcrimânde duios…
Citește →
poem curb adică atingându-se pe sine uneori
din liniște curgând măsura luminii cea tandru încălzitoare de aripi de îngeri ca o nemăsură a prea suportabilului…
Citește →
innuendo
(tatuaj cu primăvară ) mă uit la copaci cum sprijină cerul cu disperarea lor prolifică şi văd câtă durere senină curge albastrului…
Citește →
Ghetsimani redivivus
potopul acesta de cuvinte lichefiate care curge contra firului apei urcând către mare…
Citește →
demiurgic. sunetul.
nu am făcut tăcerea dintr-o liniște ci dintr-un haos - spuse - cum nu am făcut cerul dintr-o pasăre…
Citește →
despre iubire ea însăşi semn
aşa plâng câteodată când mă doare tăcerea care curge la vale printre pietrele mângâiate de semne…
Citește →
despre pasăre şi aripi şi alte semne
pasărea s-a născut din pasăre în pasul măsurat de întindere a zborului…
Citește →
despre alb dar nu până acolo
alb pe deplin alb pe cerul deplinului cer…
Citește →
Oh, Maică,
ce călătorie singură și ciudată fac ochii mei ridicându-se în lumină spre ceriu și cum se împletește lumina în năvoade prelungi de licoare aurie sângerându-i soarelui și ce liniște se lasă pe urma curgerii râului luminii…
Citește →
preacuvântul Cel de capătul făcutului
iubeşte-mă iubeşte-mă cu iubirea ta cea a sângelui iubeşte-mă cu iubirea ta cea a luminii…
Citește →
cu nețărmurită pioşenie,
iartă-mă, Doamne, pentru îndrăzneală