Pruncul cuvintelor noastre

volum de doeme
Mirela Mareș & Andrei Constantin Burdușa
doemul este o operă literară lirică scris într-o manieră unică nu de unul, ci de doi autori, într-o măsură care nu poate fi nici separată, nici cuantificată separat
← Înapoi la pagina principală
Motto „Cuvântul nu e doar sunet
— e urmă de zbor, e drum, e devenire.”

Există cărți care nu se scriu — se trăiesc. Se adună în tăceri, în gesturi, în priviri care au învățat să vadă dincolo de contur. Volumul de față este o astfel de carte. Nu se impune, nu se explică, nu se grăbește. Se deschide precum o frunză în bătaia vântului, cu o sinceritate care nu cere nimic și oferă totul.

Poezia mea nu e doar vers — e vibrație. E o formă de a fi în lume cu blândețe, cu luciditate, cu o melancolie care nu strivește, ci înalță. Fiecare poem e o treaptă spre sine, o coborâre în adâncul care nu doare, ci luminează.

Cititorule, nu te grăbi. Lasă cuvintele să te atingă. Lasă-le să te descheie, precum plopii în toamnă. Și poate, într-un vers, într-o pauză, într-un ecou, te vei regăsi.

48 de doeme, în unsprezece părți

I. Geneza cuvântului și a iubirii

despre cartea care se scrie
plouă de-a dreapta tatălui cu toate valurile durerii mele deodată de parcă cerul însuşi ar muşca din piept...
scurtă poezie de dragoste
te rog să mă dezlegi de mine ca de năluca unui gol cuvântul să-mi rodească-n vine...
clasic poem adăugat iubirii
pe când sărut îmi eşti de tine prelung în doi...
cuvintele. pruncii. cireşele.
livada noastră s-a umplut de cuvinte, femeie, e plin între noi şi livada a rodit a cuvinte gravide cireşilor şi merilor şi perilor...
întâmplarea cuvintelor
ah cuvintele astea care aleargă între noi...

II. Construirea perechii prin cuvânt

poem simfonic cuvintelor rotunde
te-am zidit poem cuvintelor mele rotunde încă de pe când mugurii nu se rosteau în muguri încă de pe când zorii nu înfloreau în zori...
citindu-mă precum o carte
m-ai gândit m-ai scris şi m-ai răstignit...
rugăciunea de tine
toate diminețile mele se recompun şi încep cu tine în fervoarea luminii care zideşte...

III. Definiții și portrete

definiția ei
simt adierea vântului în păr ca o melodie cântată suav la harpă nici o disonanță...
definiția lui
însetat de răcoarea ploii dezlănțuite în plete cu un sunet lugubru teluric...
definiție
tu când eşti eşti de la brațul meu drept până la brațul meu stâng...
despre cum se desenează dorința
mâna mea e briza mării ce alunecă fin pe gâtul tău mâna mea e lumina ce-mi desenează perechea în colțul gurii tale...
despre cum se pregăteşte o femeie devenirii sale
se ia din fereastră o femeie dar nu una oarecare la-ntâmplare...
despre devenire prin împletire
te-am zidit cu cuvintele mele rotunde în poem încă de când mugurii nu se rosteau muguri şi până la jertfa ultimei frunze ruginii...

IV. Trilogia dragostei fizice

a face dragoste (movement no. 1)
împletitu-sa amestecatu-sa contopindu-sa...
a face dragoste (movement no. 2)
în timp ce adorm împlinind devenirea picură clipele fecunde şi dulci aurii ca mierea...
a face dragoste (movement no. 3)
nici nu mai știu dacă ochiul meu ar putea să te cuprindă dintr-o privire sau imaginea s-ar crea ca într-un joc de puzzle din mii și mii de fracțiuni de imagini depline...

V. Exerciții de feminitate și masculinitate

exercițiul de a fi femeie
se ia mai întâi zâmbetul de dimineață cel căzut pe versurile tale se amestecă cu o rază de soare şi se aşează în vitrină...
femeie - definiția împlinirii
dimineața ți-aş ridica greutatea pleoapei cu geana mea şi aş veghea să te mângâie...
bărbatul de pe pământ
sunt drumuri care mă caută demult şi stând sub vânt...
despre pereche
o femeie se desenează cu ochiul se frământă cu toate gândurile se modelează cu toate cuvintele...

VI. Meșteșugul iubirii

întru măsura meşteşugită a devenirii
olarului cel la îndemâna lutului ochiului devenindu-mă şi...
despre creație ca iubire
când voi simți că mi se vor frânge coastele sub povara sufletului meu încărcat de dorul tău te voi chema să sapi cu dalta în coasta ta...
în numele meu
tempo I strigă-mă pe numele meu de foc Durere...
identitate
eu sunt strigătul tău chemarea ta eu sunt sărutul tău sigilat pe buzele mele...
dedublare
am aflat că sunt pământ după ce mi-ai spus să rodesc am aflat că sunt apă...

VII. Profiluri și perspective

te întreb
răsădindu-te cine sunt și de unde vin...
din profil
te privesc din profil cănd îmi prinzi mâna în palma ta şi ai profil de munte cănd mă îmbrățişezi şi miroşi a verde ai profil de pădure...
în loc de tăcere
pune urechea la pieptul mării şi vei auzi frământarea valului pune urechea la pieptul cerului...
despre tăcere
ce deplină tăcere simt când iubirea devine cerc simțind că plec din prima privire...
să fie tăcere
tăcere să fie tăcere lăsați-mă să aud şoaptele culorilor curcubeului...

VIII. Numerologia dragostei

doină
încerc să desenez un sens al numărului doi împerechindu-l nouă aşa cum ne-am desenat ultima oară...
adágio
mi-e dor să mă înfăşor în parfumul îmbrățişării tale ca-n voalul ceții ce-mi coboară dimineața...
întru cheia care deschide sensul
rosteşte-mi numele în temelia cuvintelor în sensul cel uitat la soare să se usuce de atâta zbucium...
în sens
încerc întâmplător să traversez o viață văd semafoarele din dreapta...

IX. Lumina și devenirea

întru deplinul
deodată e atâta lumină violetă încât mi-e teamă că ochii mei se vor topi...
înspre iubirea care trăiește în sinele său
în diminețile de vară răsărite lasciv din liniștea fierbinte şi umedă în care împreunând soarele cu marea...
a alerga către
alerg inspirând atavic de câte ori pot să alerg...
din dragoste ce am
nu cred că aş putea vreodată să mă uit în ochii tăi cât aş vrea până la capătul privirii tale...

X. Metamorfoze naturale

lasă-mă cu tine când eşti alb ca un copac
copacului alb dinspre fereastra mea albă i-au crescut aripi albe în loc de frunze...
eterna trecere
eşti primul păr înflorit din livadă înfrunzind primordial din seva verde a privirii după ce vârfurile degetelor înmugurite...
confuză
nici nu mai ştiu dacă ochiul meu ar putea să te cuprindă dintr-o privire sau dacă imaginea s-ar compune din imaginile tuturor bărbaților pe care îi admir nu știu dacă îmbrățişarea ar desena curbiliniu tărâmul fericirii...
înspre armonie dar nu până acolo
ştii atunci când scrii mă striveşti între pleoape...

XI. Întoarceri și închideri

întoarcerea
privesc întoarcerea păsărilor fântână cu visurile cu speranțele...
setea ridicării
beau cu sete din izvorul meu de munte cu apă vie...
unicum
să treci pragul pieptului tău cu mine în brațe să ascult cum curgi izvor limpede privirii tale...
ridurile
ridul ochiului meu săpat de trecerea amară a atâtor lacrimi ridul din colțul gurii mele păstrând fiecare sărut ridul din palma mea mângâind forma inimii tale...
aşteptând toamna
îți mângâi părul cu obrazul meu şi părul tău străluceşte şi miroase a toamnă apoi las să curgă sărutul...