Purtătorul de semne

Editura Mirton, Timișoara · 2015 · 76 de poeme
Andrei Constantin Burdușa
← Înapoi la volume
botezul cuvintelor mele
în biserica aceasta a sufletului şi numelui meu am intrat cu trupul muiat de ploaia rece a unei primăveri târzii şi mi-am botezat mumă lumina cea pătrunsă de duh şi har…
Citește →
imagini de încă iarnă
am sosit în lumina amurgului rece la poarta pădurii închise într-o iarnă nesfârşită şi-am muşcat cu sete din aerul rece şi rar…
Citește →
poem rotund
de sensuri se desface cerul în lumpene sunete prelungite-n ecouri şi valea răsună…
Citește →
considerațiuni mărunte despre fericire
m-am întrebat ce-o să fac dimineață când voi fi fericit de parcă fericirea ar sta la colț să-mi pândească diminețile…
Citește →
orele
am crezut că e mâine aşa cum deunăzi am crezut că e ieri trecerea orelor a devenit calpă şi insipidă…
Citește →
privind eternul primăvara
când din drum s-ar opri inima să bată şi gândul să răzbată ce linişte defunctă s-ar aşterne…
Citește →
destin
din adâncul de adânc crește trupul meu de prunc nu mă lasă să mă duc…
Citește →
ţâpurituri
să nu treci cu vinul bun pe lângă omul nebun că îi lumea cam beșleagă…
Citește →
Constandine, Constandine
(de jocului joc) Constandine, Constandine nu te desprinde…
Citește →
tablou trist
străbat clipele astea dureros de lipite de cadranul ceasornicului singurătății pesemne vor înflori salcâmii pe ramuri de sticlă scrijelind îngrozitor aerul…
Citește →
duminică
secundele, unele într-altele, zevzecele, într-o mohorâtă zi de duminică ce nu odihneşte…
Citește →
constructorii
suntem constructori de vise construim ape, case, narcise, priviri de-a dreptul şi priviri piezişe,…
Citește →
Bacoviană
amar și cald cald și amar o viață pierdută într-o noapte de bar…
Citește →
joc secund
stau desigur într-un singur şi parcă adorm de friguri…
Citește →
o toamnă nesfârșită
galben ruginiu stacojiu…
Citește →
tablou de final de toamnă
picură noaptea adâncă și udă și gri și friguroasă pe pașii mei călcând pe cioburile imensului repaus o respirație inutilă înghețată în formele unei zile de toamnă mânjită de ghearele iernii…
Citește →
tablou târziu....
aud cum bate toamna-n gând cu degete amorțite-n vânt mi-s greu de suflet pe pământ…
Citește →
……
în sufletul meu e-o toamnă târzie şi singuratecă…
Citește →
trădată de patimă
respir cu sufletul îngălbenit aerul rece al unei ierni care va să vie sorb însetat sărutul amar…
Citește →
A din a
e noaptea rece prima și niciuna e noapte-atât de-adâncă…
Citește →
A a
(o teorie) întuneric deplin haos şi naos deopotrivă…
Citește →
plumb
soldatul de plumb tăindu-și venele plumburii cu petalele schimonosite ale zorilor trandafirii…
Citește →
intermezzo
mijlocul zilei ca un cârd de cocori risipit de ploaie o zi mohorâtă și apăsătoare nimic împrejur care să miroasă a levănțică…
Citește →
strigătul rugăciunii mele în noapte
unde mi-aș putea usca lacrima născută din tânjire unduinda durere a sufletului meu rebel călărind aiurea printre iubirile neîmplinite…
Citește →
murmur
pasăre -fântână, pasăre-fântână iz de primăvară sărutată-n gură să beau apă vie cuminecătură…
Citește →
incantație
pasăre-fântână, pasăre-fântână, ruptă din poemul înjunghiat de lună, oglindindu-şi zborul într-o văgăună,…
Citește →
pe urma basmului
nicicând niciunde nicidecum…
Citește →
sămânța descântecului sădită fântânii în trup de basm
miez de noapte când pe semne genele cad peste gene şi-n căruță adorm lemne…
Citește →
întoarcerea păsării-fântână
s-a întors în mine pasărea-fântână ca o adormire întru nemăsură ca un sens deplin sărutat pe gură…
Citește →
povestea păsării-fântână
nici n-am respirat de teamă să nu răstorn visul…
Citește →
din curcubeu
pasărea-fântână frântă din lacrima cerului de înlăuntrul zborului chip întru rugăciune…
Citește →
studiu (A)geometric a(l) zăpezii
sau A=a întotdeauna - “Așa că, dacă lumina care este în tine întunerec, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!” Matei 6 – 23…
Citește →
chiriașa
locuiește-mă-n cuvinte vino-n măr, ține-mă minte trece-o notă, fii cuminte…
Citește →
colecționara de nopți
strâng nopți de toamnă târzie foșnind gălbui a singurătate fac colecție de gesturi disperate și disparate strâng nopți de iarnă friguroasă cu miez de dor…
Citește →
duet
într-un apus de primăvară haotic pipăim visele sub vraja mirosului de nerostire…
Citește →
trecerea
din taină înflorita lumină scursă vieții în petale firave aprindea felinarele copacilor în flori multicolore care ardeau în lumina soarelui abia împlinit…
Citește →
echinocțiu
aburii echinocțiului durerii fărâmați mov în bucăți de noapte şi zi…
Citește →
...pesemne...
pesemne că tăcerile mele îşi caută cu fervoare cuvintele prin deşerturile fierbinți…
Citește →
Sonet de toamnă
cu gesturi ruginii și tandre șoptit pășit-am peste umbre și trec tiptil trei ceasuri sumbre…
Citește →
dezlegarea la faptă
de-atâta timp mă nasc vertical într-o lume întoarsă pe care nu mi-am dorit-o niciodată…
Citește →
- credința mea -
credința mea este iubire înainte de toate Şi lumină întru întuneric este cerul purpuriu şi fierbinte…
Citește →
țipa pe struna timpului tăcerea
am coborât secundele de piatră cioplită ale nemuririi ca pe-o aripă de stâncă deasupra paradisului pierdut curgând ca un râu senzual ascuns luminii…
Citește →
- 21 -
o mie de păsări negre pe un cer albastru adânc muribundul care va muri curând hoțul care nu se căieşte…
Citește →
poem de vinerea mare
sunt cel ce e sunt cel ce sunt eternul vis îmi e rotund…
Citește →
- rugă -
poem să fac din trup de scrum zbor…
Citește →
tablou sec
durerea ca un solo de vioară ca o vrajă a împăcării cu depărtarea literele curg de-ndoaselea…
Citește →
un gând
DESTUL să fii pentru a fi destul DESTUL să știi pentru a iubi destul DESTUL să scrii pentru a da destul…
Citește →
durerea care s-a prelins nopții înspre zori
oraşul gri scuipat de ploi şi patimi adoarme în sfârşit în noaptea udă mai trec din când în când bețivi care asudă…
Citește →
imagini cuantice
invers imaginea mea pusă invers cu trecutul înainte…
Citește →
floarea mea de iulia
“mă dol picioalele” mi-aduc aminte de iulia sînt obosită…
Citește →
variantă intrinsecă parodiată la o poezie pentru copii anteșcolari
ce de ochi ce de ochi ce de deochi…
Citește →
grădina japoneză
poemele sunt ca o grădină japoneză ele curg povestind izvorului cântecul mierlei…
Citește →
haiku
în zori de ziuă poemul rouă curbă în lacrima ta…
Citește →
în palma mea
în palma mea am stat rănit ca un fluture muribund frumos şi tragic…
Citește →
în palma mea dreaptă
sap cu durerea mea cea grea răspunzătoare de mine în sensul palmelor mele…
Citește →
întoarcerea
mă întorc în zborul călător spuneam mă întorc sub formă de pasăre…
Citește →
măsurând o lacrimă
divinul este măsura nemăsuratei clipe înlăcrimate care mi-a sărutat palma…
Citește →
dacă sunt întrebat când copila mea ridică privirea
încerc să înțeleg totul şi pricep din ce în ce mai limpede că totul este doar unul…
Citește →
ostenit
sunt obosit întins pe plaja pleoapelor mele cernit sunt rupt sunt între două lacrimi la fel…
Citește →
poem de noapte
nu știu de ce noaptea asta curge oblic ca un râu imperfect de purpură lăsându-mă învelit într-o stare de țipăt…
Citește →
pulsul zilei de va să vie
atâta forță are că mă doare sămânța lui de floare…
Citește →
rondel
mi-mpletește-n suflet toamna ca pe-o aripă de lacrimi și acordurile frânte mi le-așează peste patimi mă-nvelește-n ruginiul încă ceasurilor calde…
Citește →
tablou de sacru
o linişte diluviană se lăsa peste copacii înfloriți tăcuți într-o miercuri scursă pe zidurile gri era încet şi devreme…
Citește →
sens
nu-mi răspunde nu rupe liniştea asta înfiripată în lutul nopții…
Citește →
nostalghia
şi n-am de ce să trec cu vederea moartea care cade ca o chiciură în colțul străzii umede și înghețate…
Citește →
urma zborului în jar
de vei reveni zise de vei întoarce privirea și aripile…
Citește →
nimic
am vrut să-ți spun să păzeşti iubirea atunci când mai era ceva de păzit acum este deja prea târziu…
Citește →
poem pierdut demult şi de departe
eşti prea demult şi prea departe sunt prea aici şi prea bătrân tăcerea asta muşcă-n şoapte…
Citește →
în loc de testament
să te întorci când tremură o frunză să șchiopătezi când a murit o floare să-ngenunchezi când un copac se frânge…
Citește →
despre calea cuvintelor la răsăritul drumului
la țărmul fiecărei dimineți sărut marea cu cuvintele mele lichide şi marea se umple de sensuri…
Citește →
căderea din prezent în semn
stau la o masă de lemn sub un palmier uriaş cu Cel Ce Defineşte Eternul el de partea lui eu de partea mea…
Citește →
înălţarea spre semn
poemele mele toate se cuibăresc adesea la pieptul începutului pe dinlăuntru…
Citește →
la capăt de ţărm
n-am măsurat cu trupul meu decât o viață şi n-am sădit cu gândul meu decât un vis n-am locuit decât o rece dimineață…
Citește →
timpul ultimei iubiri
timpul n-a lăsat nimic scris cu majuscule pentru mine târziu sau devreme au acelaşi gust dureros de frunză ruginită săgeți otrăvite se aprind și se înfig în trupul nopții adânce…
Citește →
omul obosit măsurându-şi ființarea
ca orice om care a obosit mă voi opri o clipă să-mi trag sufletul și-apoi voi porni din nou la drum…
Citește →
Tatăl nostru
Tatăl meu din Ceruri, A toatelor Tată pretutindeni Devenitor, Sfințească-se numele Tău…
Citește →