despre relativitatea zorilor

mă cufund vertical într-o noapte fără răspunsuri și fără adevăruri nici măcar relativitatea nu mai e sigură nici măcar firul de nisip care sunt firul de nisip dintr-un fir de nisip dintr-un fir de nisip nu sunt sigur nici de faptul că nu sunt un fir de nisip dintr-o meduză ceva mai mare decât soarele mă strecor confuz printr-un labirint existențial în care nu mai aflu nici întrebările dar nici răspunsurile nici măcar nu știu dacă știu ce știu sau dacă sunt ce sunt după care vine un val și șterge totul pe plaja singuratică în lumina dimineții o infinitate de fire de nisip o iau de la capăt